Despre cum suntem ipocriți și știm scrimă, spadă și floretă azi

Nu știu să fac diferența între scrimă, spadă și floretă. Dar, ca tot românul, m-am uitat la finala dintre România și China, unde ale noastre au fost mai bune și mai frumoase, iar ale lor nu ne-au făcut față și, mai presus de orice, nu m-au lămurit dacă omul din staff-ul lor, cu ochelari ca ai lui Harry Potter, era bărbat sau era femeie. Pentru că da, nu mă atrage sportul pe care îl practică fetele. Mi se pare greu de tot și uneori nici reluările video nu mă făceau să înțeleg anumite lucruri, unde s-a lovit, cum, de ce. Prefer 11 jucători care lovesc o minge. Acolo mai pricep și eu ceva.

Ca să duc românismul mai departe, am rămas surprinsă de tușa lui Ana Maria Popescu, fostă Brânzică. Mi s-a părut frumoasă de tot săritura. Și m-am bucurat pentru fete mult de tot, că datorită lor am mai scos capul în lume. Aproape o jumătate de oră am așteptat să înceapă festivitatea de premiere de la Rio, să aud imnul României, și m-am întristat un pic atunci când am văzut-o pe doamna Pascu oferindu-le premiile medaliatelor. Avea lacrimi în ochi în bucurie și mi-am amintit de Colectiv, locul în care i-a murit băiatul.

Ne place să ne mândrim cu performanțele românilor. Și mai tare ne place să tăvălim cu ei pe jos atunci când nu se ridică la standardele imaginate de noi. Nu au condiții, nu au unde se antrena, sunt depășiți de metodele altora de recuperare, dar noi cerem de la ei totul. Aur sau nimic. Aur sau te distrug într-un comentariu pe rețelele de socializare.
Noaptea trecută, zâmbeam toți. Nu o să o recunoaștem, dar eram pregătiți să dăm cu ele de pământ și să ne plângem că e o ediție dezastruoasă de olimpiadă. În loc de asta, pentru o zi, ne vom preface cu toții că știm cu ce se mănâncă sportul pe care îl practică fetele, că am văzut multe partide și că am evaluat încă de la început, în mod rațional, șansele românilor la Jocurile Olimpice.

M-am gândit la tata. Este probabil singurul regret. Acum știu că e cu părinții Simonei Pop, cu tatăl Loredanei, au ei o gașcă acolo, sus”, a declarat Ana-Maria Popescu, fostă Brânzică, pentru Gazeta Sporturilor, după ce i-a fost cântat imnul la Rio. Acum, câți dintre noi știau prin ce drame au trecut cele patru fete? Nu le-a ascultat nimeni, erau toți ocupați cu Steaua, naționala la Campionatul European, Marica, Mutu și Cupa Ligii.
Să le felicităm, așadar, pe fete. Dar să încetăm cu a ne mândri excesiv că suntem români sau că am fi vreo forță în sport. Există excepții. Iar ieri, a fost una dintre ele.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s